Cristian Corduneanu

Leapșă primită de la prietenul meu drag, Zeffy .

Dau mai departe leapșa Ralucăi.

DACĂ AI FI FOST.. :
O lună a anului: august
O zi a săptămânii: miercuri
O parte a zilei: seara
Un animal marin: delfin
O direcţie: optimisă
O virtute: seriozitatea
O personalitate istorică: Che Guevara
O planetă: Terra
Un lichid: apă minerală altenativă (când acidulată, când plată)
O piatră: tare
O pasăre: vultur
O plantă: brad
Un tip de vreme: însorită
Un instrument muzical: tobe
O emoţie: freamăt
Un sunet: de luptă
Un element: oxigen
Un cântec: de Joe Satriani sau Goran Bregovic
Un film: Wall-e
Un serial: The Pinguins of Madagascar
O carte: orice carte de Matei Vișniec
Un fel de mancare: gustoasă
Un Oraș: Timșoara
Un gust: ușor îndulcit
O culoare: turcoaz
Un material: oțel
Un cuvânt: acțiune!
O parte a corpului: superioară )
O expresie a feţei: fericire
O materie la şcoală: regie
Un personaj din desene animate: Wall-e
O formă: dreaptă
Un număr: 23
O maşină: VW Passat
O haină: tricou

Multă vreme Paştele a reprezentat un eveniment important la nivel emoţional care după ultimele tendinţe îşi pierde mult din valoare.
Dacă în alţi ani totul se petrecea ca la carte şi simţeai un sentiment puternic (sau nu) în noaptea de Înviere, anul acesta am fost surprins şi chiar am fost indignat în câteva rânduri. Şi să vă spun de ce.
În primul rând românul obişnuit vine la biserică o dată pe an la Paşte (sau în medie de trei ori dacă se mai spovedeşte şi împărtăşeşte). Şi când vine la înviere crede că e pe stadion şi până când ia lumină are grijă să vorbească destul de tare ca să îl audă toţi din jur, iar când ia lumină trebuie să se îmbrâncească puţin (mai mult) după care o şterge acasă ca să crape în el cât poate. E bine că pleacă, la ora 00:10 deja jumătate sunt deja evaporaţi.
Cealaltă jumătate care a rămas la slujba de Înviere nu pleacă în aceeaşi manieră ci pe rând pentru că le e ruşine , că cine ştie ce o să zică vecinu’ de la trei că a plecat aşa de devreme şi astfel se pleacă pe rând.
Toate bune şi frumoase până acum, extrem de familiare din anii trecuţi.
Acum partea interesantă: cântă ce cântă cei trei preoţi şi cei trei diaconi sau ce erau ei şi la un moment dat (în timp ce unul din preoţi cânta “Hristos a înviat”) un diacon hop! scoate aparatu digital şi bliţează vreo cinci poze la preot cu mulţimea, mulţimea din faţă, mulţimea din spate, iar popa, iar mulţimea.
Popuru de ce să se lase mai prejos? Dacă aşa face popa noi de ce să nu facem? Şi uite aşa au mai scos vreo patru telefoanele mobile să înregistreze slujba şi un moşneguţ cu camera de filmat (probabil să arate la nepoţi ce frumos se cânta la slujbă).
La anul poate se transmite pe internet slujba şi se trimite lumină pe mail ca să nu ne mai înghesuim la luat lumină…

Una peste alta vă urez să aveţi parte de bucurii zilele acestea şi să fiţi mai buni cu cei din jur (dacă nu puteţi tot timpul, măcar două-trei zile ).